La gazette piétrolaise

A Petra di Verde, u nostru paese

Milianu DE MATRA e Vittorio GIANVITI (V G d’Altimonti)


Milianu de Matra

Voici le texte de présentation des “Canzone di u sgiò Milianu” paru dans le “Muntese”, au cours des années 50 du siècle dernier, sous la signature de Simon-Jean Vinciguerra:  “Ces couplets furent composés à l’occasion d’un incident électoral sans gravité survenu à Pietra-di-Verde, vers la fin du XIXè siècle.  Leur auteur, Emilien de Matra (1), très populaire pour son aménité et son esprit d’à-propos, était le descendant authentique des Caporaux de Matra et en tirait quelque fierté...  Dans le concert si discordant et parfois assez décevant des compositions de ce genre, dont la source est loin d’être tarie, les “Canzone di u sgiò Milianu” apportent une note originale, spirituelle et sceptique, propre à émousser quelques pointes qui dépassent la simple taquinerie.”

Et voici les “Canzone”:

O musa chi fai?

Esci di l’agnone

E di l’elezione

Raconta li guai.

O musa chi fai? (bis)


Ora pro ea,

Pe li muribondi,

Ch’ognunu rispondi

In tamanta rea

Ora pro ea (bis)


D’u gran’ bisbigliu

Ch’in Petra ne venne

Ne perse l’antenne

Lu vecchiu Cunsigliu


In casa di Carlu

Scappò la gran’ mina

L’aggiuntu in flacchina

Saltò callu callu!


Marcellu Suzzoni

Ch’intese lu bottu,

Calfendu u calottu

cacò in li calzoni!


A tale saetta,

Emiliu in timpesta,

sbraghendu la vesta,

Ughiulò:  “Vendetta!”


Garelli s’affoga,

s’imbroglia e si sbaglia,

sbaraglia, battaglia,

chi vole la toga!


Oraziu, invece,

Ch’attende a la piazza,

Ne capia la mazza

E studia la legge.


Signor’ Leonetti,

ch’é dottu e severu,

Spera u Ministeru

Per inghiotte capretti!


Ma sentu chi dice

Lu vecchiu Orzaghiolu,

L’inciacca-fasgiolu

Per Gian Felice!


E replica poi

Duttore Gambotti:

Datelu a i dotti

Ch’allora é per noi!


Ziu Carlu-Matteo

Strida:  “Ùn votu micca

O fatemi in oru

A chiave e a cricca!”


Poletti l’eroe

D’u vevvhiu cunsigliu

Sentendu u bisbigliu

Scappò per altrove.


U sgiò Giustiniani

Ne restò cunfusu

Cun palmu di musu

Partì in Alisgiani.


U sgò Brigantinu

Sin’ andò per l’aghia

Dicendu:  “Vò in piaghia

À vende lu vinu!”.


Ignaziu Massei

(Cun Peppa la moglia)

Scungiurò i Rei

Ma cun poca voglia.


Ma Pulu stessu

À la nova trista

Rifece la lista

Grattendus’il sessu!


Ziu Mariu Furlone

Pur fendu l’alegru

Ne perse l’impiegu

Restendu cappone.


Per notaru Grillu

Sò storti li venti,

Chi senza vutenti

Nun sà lu sigillu.


U sgiò Simonpetru

Ha fattu in la nerpia

Addiu la scerpia

U tronu e u scetru!


U sgiò Milianu

Poeta e coglione

Vurrìa u stampone

Ma nun lu li danu!


U sgiò Taddeinu

Ch’unn é una talpa,

S’e vole la scerpia

Dìa beie bon vinu.


E Simonghiuavnni

Pò fa l’alegrìa

Chi la merrìa

L’avrà per molt’anni


Risponde Petone

“Ma statevi zitti!

Chi lu cunfalone

Stà in manu i li Pitti!”


(1) Emilien (Milianu) de Matra est né à Pietra le 2 novembre 1833


Vittoriu GIANVITI (V G d’Altimonti) (1871 - 1943)

Neveu du précédent, notaire à Pietra-di-Verde, Vittoriu Gianviti (sous le pseudonyme V G d’Altimonti) a beaucoup écrit en corse et en français dans la presse locale et nationale au cours de la première moitié du 20è siècle.  Il est l’auteur de nombreux poèmes et pièces de théâtre dans le dialecte corse de la Castagniccia (1).  Nous en transcrivons quelques uns ci-dessous.

On peut se procurer les œuvres de V G d’Altimonti en s’adressant à l’ADECEC 20221 Cervioni (voir page des liens)

TANTI BIRBENTI


1 - Bon’dì e bon’annu! dice lu mondu,

A bocca piena ma chiosu lu core.

Pare l’auguriu di Santu amore,

Ma guasi sempre è fintu a lu fondu

Quandu bon’annu dice lu mondu.

In rieltà un c’è che birbenti.


2 - Sprezzente, lu riccu di tuttu gusta

Dice lu pigru:  “Quessa un’è ghiusta!”

Risponde lu tecchiu:  “A ch’un’ha ne stenti!”

In rieltà un c’è che birbenti.


3 - Ognunu strappa d’unghie e di denti.

A lu debulellu dice lu forte:

“Fora di qui vai a pienghie la sorte!”

Pienghie nun sanu i corpi cuntenti.

In rieltà un c’è che birbenti.


4 - Chiamate a l’aiutu i vostri parenti:

In la risposta mostranu annoiu.

Dice l’amicu:  “D’ognunu lu soiu!”

Tutti vi lascianu esposti a li venti.

In rieltà un c’è che birbenti.


5 - Si per disgrazia v’accade accidenti

Chiamate puru lu vostru vicinu.

Ellu in l’arecchie mette u stupinu

E si dice:  “Da ch’un stava attenti…”

In rieltà un c’è che birbenti.


6 - Si cun travagliu e sforzi custenti

Fiurite voi e la vostra famiglia,

Tutti a l’intornu rodenu inviglia

Preghenduvi sempre mille accidenti.

In rieltà un c’è che birbenti.


7 – E quella clicca di i maldicenti!

Vi loda, presenti à la vostra veghia.

Daretu v’imbrutta e vi tazzuleghia,

Basgia la manu e ficca l denti.

In rieltà un c’ che birbenti.


8 – Si riccu serete, di pertitenti

Contate puru per un bellu stolu

Ma decatutut, resterete solu,

Tutti seranu per voi sprezzenti

In rieltà un c’é che birbenti.


9 – Dice l’elettu à i o vutenti:

Statene alegri, o camercchioni,

Riveneraghiu à l’atre elezioni.

Fin’a tandu arrutate li denti.

In rieltà un c’é che birbenti.


10 – Si per casu avete talenti

E chi questu vi dìa un impiegu

Ancu vi dite:  “U votu li negu

Chi mai fui di i so pertitenti”.

In rieltà un c’é che birbenti.


11 – Si per maraviglia fra core cuntenti 

Un bon crstianu dessi assistenza

Quelli succorsi, in ricuniscenza,

Diventanu dopu tutti arrughenti.

In rieltà un c’é che birbenti.


12 – Per quessa dicu:  “O jente attenti

Quandu lu mondu vi dà u bon annu,

U s’auguriu unn é ch’un ingannu

Perchi apressu vi prega scumpienti”.

In rieltà un c’é che birbenti.


13 - Ejo, però, sinceru e di core

A Cirnu pregu pace e prugressu.

Mai di zerca li pigli un’eccessu.

Ma fa a la Francia vede l’errore

Ch’ella cumete lasciendula more.



ONDE CIRNESI


1 - Novembre lacrimosu in terra porti

Stole di ricordi in l’amarezza,

Imagini di doli e di tristezza,

Rammarichi e pregere pè li morti!


2 - Stesi so li veli di nebia oscura;

U celu d’un sepolcru pare la volta

E pienghienu l’onde, a terra morta

Mentre suspira a venti la natura.


3 - Cascanu le fronde , e, adisperati,

L’acelli pè la selva so spaversi

Circhendu di l’accoppiu i tempi persi

E cascanu li nidi abbandunati.


4 - Langue lu corpu, si stringhie lu còre,

Tristu lu spiritu trema e pensa

A l’eternu abissu di notte densa

Duve sparisce tuttu ciò chi mòre.


5 - E mòre, mòre ognunu, ogni cosa,

Mòrenu i regni e i regnenti,

I ricchi, e richezze e i potenti,

Genii, onori di la gloria pomposa.


6 – Morenu capi-bassu e capi-rittu

Sbacconi superbi, sciocchi manerosi,

L’umli, li gravi e li gioiosi,

Temerariu, perversi cun l’afflitu.


7 – Morenu bellezze d’arte e di natura,

Poveri, brutti, vigliacchi e coraggiosi,

Bravi, cattivi, modesti, orgogliosi,

Niente e nisunu in terra dura.


8 – Morenu li monti, di fiume le sorgenti,

Di l’universu i mondi vanu à fine;

Solu restanu le luci divine,

Di u celu lu regnu onnipotente.


9 – Dunque uguali ci fece la natura

Miseri nati in fragile nudità.

E dunque creati pè l’ugualità

Ma solu uguali simu in sepultura.


10 – Sol’ la morte un n’ha che una misura

Siasi la cascia infiuricciata,

Liscia, o rozza di tavula zoccata

Nentru si tene uguale la statura.

ZEFFIRU


1 - Alitu legger’ di la natura

Si tu zeffiru allegrettu

Quandu tramonti a la frescura

Marinu lu to soffiu è dettu;

Invece Muntese è chiamatu

Quandu da li monti impiaghiatu


2 - Al’aura, tu, ombra di ventu,

Delicatu trenni u fiore guazzosu

Chi, gocciulendu lacrime d’argentu,

Lu capu pesa fieru e muscosu

Mentre la farfalletta corre

A dalli un primu basgiu d’amore.


3 - Cun grazia jòchi di mille dite

Fra li boschi a verde frundura

Da te cerminate, le foglie unite

Cantanu in gioia la natura,

Cun amurosu fremu più divinu

A lu cantu unitu d’ogni acellinu.


4 - A lu mondu si, da ognunu amatu,

Umani, insetti e bestiame;

Ciò ch’in terra respira natu:

Arburi, fiori, ortulame,

Tuttu n’è di te amurosu:

Terra, onde e celu luminosu.


5 – C’un briu sussuru lente soffi,

Carezzi prati verfi e fiuriti,

E vele di navi ingonffi;

Dolce faci di l’amanti uniti

Cresce l’amore in le carezze

Di lu mondu in gioia, le bellezze.


6 – Mentre in l’ardori statinosi

L’aria n’é pesente e fucosa,

Che, lassi, l’esseri stanu ascosi

Da sulani raggi e turba moscosa

Vai tu, amabile zeffiru, 

A tutti cresceli lu respiru.


7 – Aria di peste e muschini cacci,

Suffraggi l’oppressi affannosi,

Di l’orridi scorni l’oduracci

Spazzi l’effetti pernicciosi.

À l’aghia soffi in la palmulata

E da te la paglia é spulata.


8 – Di le sfumate faci torchie turchine

À u celu le pesi, veli leggeri,

Alti, sfilati, poi infine,

Prestu svaniti cume i penseri

Di l’innocente infanzia che la mamma

Indorme à lu contu di l’annanna

Retour à la liste des poètes piétrolais